[ceea ce se spune e nu mai cred demult]
Aceeasi banca..aceeasi autogara..
..si uite cum m-am intors in locul in care am jurat ca nu voi mai calca niciodata.
Poate pentru ca amintirea noastra este presarata cu asemenea locuri fermecate precum noaptea este presarata cu licariri ascunse, precum o zare de cer e presarata cu stele, oceanul cu insule, desertul cu oaze si ne intoarcem spre trecut prin dorintsa de a reveni la acele momente fascinante. Catre aceste taramuri unde s-au implinit bucuria si pacatul, dragostea si moartea si altele revenim intr-una pentru a regasi ceea ce am pierdut in ceea ce nu se va pierde niciodata si aceea, este puterea sufleteasca de a lupta pana in ultima clipa, cu toate ranile mute ce lumineaza-n suflel..
Implicarea noastra in viata de zi cu zi este limitata, insa trailie, amintirile, momentele ce-au trecut, sunt prezente la fiecare pas. Vocile s-acum ne rasuna-n minte ca un strigat intr-o camera goala..
05.02.2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu