niciodata nu va fi momentul..

Poate ca a venit momentul sa vorbesc si despre mine, pentru ca umbrei ce inca-I citesti sufletul are mai multe de spus.
Cuvintele ce le insira fara noima si precizie poate nu-s cele mai potrivite, poate ca nu asta vrei sa auzi. Insa-I adevarul. De multe ori te ascunzi, inchizi ochii crezand ca atunci cand ii vei deschide el[ea] te va-ntampina cu-n zambet. Dar de cele mai multe ori, visele se-nchid in acelasi loc de unde au plecat.
Ca si trecutul de altfel..El ramane acolo..in amintirea noastra, dar din nefericire unii din noi am invatsat sa ne hranim cu acele amintiri din trecut. Ai putea sa negi faptul ca s-acum iti amintesti de acel sarut in coltul gurii din gara?Acele saruturi la incheietura maini..soapte fierbinti ce s-au nimicit demult, insa pentru tine, muritorule, sunt la fel de prezente ca s-atunci.
Si inca mai am niste nedumeriri..Cum potsi sa-ti doresti sa mori, cand defapt niciodata n-ai trait cu adevarat?Nu stii ce e viatsa, nu stii nici macar ca toate suferintele acumulte sunt cu un scop, acela de-a gasi fericirea, cu acei ochi maturizati..si-acelasi suflet de copil..
Vei intelege?.e-adevarat, inca mai am urme de cerneala pe degete, dar te iubesc la fel de pur si inocent ca si-atunci..si uite!s-a pierdut si ziua asta si n-ai inteles..n-ai venit, insa inca intrezaresc posibilitatea unei regasiri, a unei sperante.
Iti amintesti ultima data cand ne-am vazut?tacerea aia…era o tacerea ce n-o mai puteam prelungi, dar nu eram in stare sa plecam sau sa spunem ceva.doar..ne privem.

Si uite-asa..am plecat privindu-ne..


nu.nu-I momentul de-a vorbi despre mine..niciodata nu va fi.

Se spune ca orice trecut are si-un viitor

[ceea ce se spune e nu mai cred demult]
Aceeasi banca..aceeasi autogara..
..si uite cum m-am intors in locul in care am jurat ca nu voi mai calca niciodata.
Poate pentru ca amintirea noastra este presarata cu asemenea locuri fermecate precum noaptea este presarata cu licariri ascunse, precum o zare de cer e presarata cu stele, oceanul cu insule, desertul cu oaze si ne intoarcem spre trecut prin dorintsa de a reveni la acele momente fascinante. Catre aceste taramuri unde s-au implinit bucuria si pacatul, dragostea si moartea si altele revenim intr-una pentru a regasi ceea ce am pierdut in ceea ce nu se va pierde niciodata si aceea, este puterea sufleteasca de a lupta pana in ultima clipa, cu toate ranile mute ce lumineaza-n suflel..
Implicarea noastra in viata de zi cu zi este limitata, insa trailie, amintirile, momentele ce-au trecut, sunt prezente la fiecare pas. Vocile s-acum ne rasuna-n minte ca un strigat intr-o camera goala..

Azi ma imbrac in Alb!

Am crezut k odata am existat -noi-,
cautand pe vechile caramizi
asa-zisa noastra viata-n doi.
batranele ceasuri isi plangeau sfarsiturile,

vei muri si tu odata cu ele,iubitule.
vor ramane simple amintiri,
scrise pe o foaie de hartie,
in cosul plin,vor fi aruncate trairi,
impreuna cu acea dulce agonie.
o sa te scot din file de povesti,
chiar daca,poate-ai vrea sa-mi mai zambesti,
pt mine vei inceta sa clipesti;
te las singur,in continuare sa iub.
azi stiu ca te-am pierdut,
inevitabilul s-a petrecut,
intre hotarul dintre da si nu eu te-am pierdut,
cum m-ai uitat tu si eu am sa te uit..

noi..defapt ei.andrei si manuela..

noi..defapt ei.andrei si manuela..

El:ma strangi prea tare in brate

Ea:pentru ca te iubesc

El:ma iubesti prea mult

ea:iubesc ceea ce merita

el:eu nu merit. Pleaca!

ea:fa-ma sa plec..

el:nu pot

ea:atunci de ce-mi ceri asta?
el:poate asa-I mai bine..

ea:astazi plec..e ultimul microbuz si nu vreau sa-l pierd.chiar daca pt tine as risca totu’..

El:orice ai pierde ma ai pe mine.te voi iubi mereu..

Ea: nu uita: ma voi intoarce

El:si tu nu uita ca te voi astepta

Ea:cand ai sa-mi spui ceva cheama-ma inapoi.

El:mereu am sa-ti spun ceva.asa ca mai bine scriu.nu vreau sa suferi..

Ea:langa tine suferintsa are chip de inger.

El:zambetul tau imi da puterea sa te alung.nu vreau ca el sa se transforme din nou in lacrimi..nu iar din cauza mea

Ea:iar eu…eu nu vreau sa-ti vad ochii tristi.inca 1data ar fi prea mult..

El:fugi..

Ea:pa

[plecand]

el:n-ai uitat ceva?

Ea:[s-a intors..apropiindu-se si dandu-i un hug sufocant alaturi de un sarut timid..]

El:vei ramane a mea.

Ea:cu toata dragostea si fiintsa mea..

[C]ami si [E]mil

[C]ami si [E]mil…
voi cate puteti face pentru iubirea voastra?


Doi adolescenti deloc fericiti, mai degraba obisnuit de despartiti. Au trecut atatea luni de cand nu mai sunt impreuna…si chiar daca vorbesc aproape zilnic, durerea merge in infinit, asemenea trecerii timpului, macinandu-se amintirile insa trairile lor fiind prezente la fiecare pas.
Tu stii cum e sa te lovesti de amintiri, trairi, vorbe, vise sparte, cititorule?Dai cu mana peste o privire, un sunet, orice-ti aminteste de clipele minunate ce n-ai fi vrut sa se termine..
Cum ar putea emil s-o uite pe cami daca fiecare drum oricat de abrupt si lung ar fi tot la usa ei duce?si ea?cum sa-l uite, daca ar plati cu propriul sau suflet o zi a lor..impreuna aproape de mare cu ale sale inghetate valuri..Ea vrea doar sa-I poate sopti cu al sau tremur in glas”…si suntem doar noi si marea..”, ca el sa-I incalzeasca degetele degerate cu sufletul sau, pentru ca inima i-a imobilizat-o in caldura hohotelor lui de ras, uneori atat de aproape de cantarile ingeresti..
Copii, voi chiar va iubiti. Lasati incapatanarea la o parte si fiti fericiti in numele tuturor iubirilor imposibile..ca atat de multe sunt..doar…ascultati-va inima cand va striga …si nu, nu te striga doar pe tine cami, va vrea pe amandoi pentru ca inimile voastre au nevoie de nimicitatea si totalitatea sentimentelor voastre apasatoare..
iti amintesti?
cami: vreau sa fug
emil: daca pleci promite-mi ca ma iei cu tine
cami: da..si plecam la mare
emil: sa stam pe nisipul rece
cami: si sa ascultam vama-dragostea
emil: da..
Cami, cate usi poti deschide pentru o renastere a iubirii voastre la fel de arzatoare ca la inceput?
Cami!zise emil.hai sa fugim la mare, sa stam pe nisipul rece, incalzindu-l cu puritatea sufletelor noastre…
Emil!zise cami.pana fugim la mare, ia-ma de mana si hai sa patinam din nou impreuna..



Poate ca-n mintea ta nu mai e nimic, insa in suflet ti-a ramas amprenta lui…
…pentru ca era demult, dar bine stiti ca poate fi s-acum!

[C]armina si [M]arian

[C]armina si [M]arian..



Unde ai disparut?Te-ai evaporat in nepasarea ta…insa pe ea cui ai lasat-o? nu te-ai saturat sa traiesti in minciuna alaturi de diferite tipe, sa le saruti, sa deschizi ochii, si s-o vezi p carmina?si toate acestea datorita orgoliului tau stupid si incapatanarii tale prostesti..
Nu-ti dai seama, marian, ca nu poate accepta ca buzele tale sa sarute altele in afara de ale sale?impotenta de a nu te putea avea o face sa se izoleze, indepartandu-se de tot ceea ce e omenesc..Ai facut-o sa creada in tot ceea ce nu ar fi crezut vreodata si cel mai important…ai facut-o sa creada in tine…sa te iubeasca.. ca sa ce?sa adaugi o tipa pe lista ta de cuceriri?stii prea bine ca orice mi-ai raspunde sau oricat ai incerca sa negi ar insemna sa mananci rahat.
Defapt ce vrei?stiu ca de multe ori vrei sa-I vorbesti sI te detesti ca nu gasesti cuvinte prin care sa o faci sa inteleaga si sa intelegi ca sufletul nu stie reguli si nici legi..
Daca nu esti in stare sa definesti ceea ce simti si doresti, ajut-o sa ingroape tot..ajut-o sa puna un bilet, in trenul ce se-ndreapta spre trecut.sa arunce-n el tot ceea ce simte..si sa-l trimita-n infinitul suferintelor si al iluziilor..cat mai departe de seninatatea ochilor sai..
Acum iti e usor sa spui-te iubesc- cu alt nume pe buze in timp ce lacrimile ei ard pe obrajii putreziti..si tigarea se consuma-n adierea vantului..?
Cum prima palma ramane-n minte mereu asa ai ramas, ca o amprenta intiparita pe sufletul ei…i-a fost greu fara tine, ii e si acum, desi ai luat-o in alta parte ea merge pe acelasi drum…
De ce i-ai urlat ca nu o meriti?...acum iti urla si ea: “poti invata sa ma meriti..”

Nu pleca..asta-I ultimul meu vers


Clipe ce ea nu vroia sa se termine..vor ramane doar clipe de poveste.

Andrei si manuela[..fin.]

pentru ca orice poveste incepe cu un -te iubesc- si se incheie cu-n -adio-...

Ca sa realizezi, trebuie sa te dai singur cu capul de sus. Iar Manuela si andrei au realizat ca o prietenie e mai importanta decat orice alt sentiment ce in timp se pierde..se duce, acoperit de obisnuita, plictiseala si dorinta de ceva nou. Pentru prietenia care a fost, Manuela a decis sa rupa din ea si sa uite, sa treaca peste ceea ce a fost, sa treaca chiar si peste ea, cu toate ca amintirile vor ramane prezente mereu intr-al sau suflet si undeva..aruncate in cufarul prafuit plin de trairi. Nu-l mai cauta, nu-I mai vorbeste, insa ii simte lipsa…lipsa cuvintelor frumoase spuse cu rost, clipelor de fericire in care isi telefonau si subit I se lumina fata, acel ‘te iubesc’ inocent in care ar vrea sa inceteze sa mai creada..

Manuela:Stii cititorule, poate mult prea tarziu, dar oricat de tarziu ar fi e mai bine decat niciodata, am realizat ca atunci cand plangi ai nevoie de cineva care sa fie mereu langa tine, dispus oricand sa-ti ofere umarul pe care sa te descarci, sa te asculte, sa-ti dea acea imbratisare calda, din suflet..nu de un sarut sec si banal..si mai ai nevoie de acea persoana care prin zambetul ei sa-ti searga lacrimile si sa-ti inveseleasca sufletul..cineva care stie ce sa spuna si atunci cand tace..suficient sa te priveasca si sa stie ce ai..cineva pe care atunci cand il cauti sa-l gasesti mereu acolo…un prieten adevarat..sper ca atunci cand te voi cauta, Andrei, sa ramai aici..eu…nu voi putea pleca niciodata. Eu am putut trece peste orice sentiment pentru prietenia ce a fost si cred ca va reinvia. Mereu am sperat in prietenia noastra..daca eu am putut si tu poti..termina cu ignoranta asta care ne face rau atat mie, cat si tie..bine stii!

Deasemeni..am mai realizat si ca a iubi e ca si cand ti-ar fi sete in desert..dar gasesti sticla de apa pe fundul rucsacului..de cele mai multe ori..sticla fiind goala.

Ps: uita-te pe geam!a inceput sa ploua..pana si cerul plange pentru a noastra prietenie sfasiata de niste sentimente, ce ne-au facut sa ne pierdem intr-o iluzie dureroasa..

...si-au ramas ai nimanui si-ai tuturora...