[C]ami si [E]mil

[C]ami si [E]mil…
voi cate puteti face pentru iubirea voastra?


Doi adolescenti deloc fericiti, mai degraba obisnuit de despartiti. Au trecut atatea luni de cand nu mai sunt impreuna…si chiar daca vorbesc aproape zilnic, durerea merge in infinit, asemenea trecerii timpului, macinandu-se amintirile insa trairile lor fiind prezente la fiecare pas.
Tu stii cum e sa te lovesti de amintiri, trairi, vorbe, vise sparte, cititorule?Dai cu mana peste o privire, un sunet, orice-ti aminteste de clipele minunate ce n-ai fi vrut sa se termine..
Cum ar putea emil s-o uite pe cami daca fiecare drum oricat de abrupt si lung ar fi tot la usa ei duce?si ea?cum sa-l uite, daca ar plati cu propriul sau suflet o zi a lor..impreuna aproape de mare cu ale sale inghetate valuri..Ea vrea doar sa-I poate sopti cu al sau tremur in glas”…si suntem doar noi si marea..”, ca el sa-I incalzeasca degetele degerate cu sufletul sau, pentru ca inima i-a imobilizat-o in caldura hohotelor lui de ras, uneori atat de aproape de cantarile ingeresti..
Copii, voi chiar va iubiti. Lasati incapatanarea la o parte si fiti fericiti in numele tuturor iubirilor imposibile..ca atat de multe sunt..doar…ascultati-va inima cand va striga …si nu, nu te striga doar pe tine cami, va vrea pe amandoi pentru ca inimile voastre au nevoie de nimicitatea si totalitatea sentimentelor voastre apasatoare..
iti amintesti?
cami: vreau sa fug
emil: daca pleci promite-mi ca ma iei cu tine
cami: da..si plecam la mare
emil: sa stam pe nisipul rece
cami: si sa ascultam vama-dragostea
emil: da..
Cami, cate usi poti deschide pentru o renastere a iubirii voastre la fel de arzatoare ca la inceput?
Cami!zise emil.hai sa fugim la mare, sa stam pe nisipul rece, incalzindu-l cu puritatea sufletelor noastre…
Emil!zise cami.pana fugim la mare, ia-ma de mana si hai sa patinam din nou impreuna..



Poate ca-n mintea ta nu mai e nimic, insa in suflet ti-a ramas amprenta lui…
…pentru ca era demult, dar bine stiti ca poate fi s-acum!