Alexandre si Iselin[part 4]

O seara in rai…in raiul iadului. Nu e ca orice poveste plina de vise, e doar o realitate cruda ce omoara tot ce a mai ramas frumos in ea. El a dat viatsa unei flori ce era aproape stinsa de rautatea multora si fara indoiala el vrea sa o ucida cu cruzime. Insa, chiar si azi, 23 octombrie, ea inca mai crede ca a insemnat ceva pentru el si chiar de nu ar fi fost asa, pentru ea, el inseamna totul si incearca sa-l sune, cand o apasare puternica asemenea unui val de noroi a presat-o pe inima, cazandu-I telefonul din mana si lovindu-se tasta pentru terminarea apelului de o piatra, considerandu-l un semn cum ca degeaba l-ar suna, el nu va raspunde si va continua probabil sa o sarute pe o alta Ea.
Poate-i doar o poveste ce n-are sfarsit
Sau poate-au ramas doar iluzii intr-un vis nemarginit..
Cert e ca pentru tine, omule din umbra, ramane de neinchipuit
Insa, pentru ea, un pur mister nedeslusit…
[fa-o sa inteleaga Andrei ce s-a intamplat si bine stii, chiar daca ingroapa amintirile de fiecare data cand te simte ca pe niste ace curgatoare in venele putrezite, ele continua sa existe orice s-ar intampla..pacat ca tot ce-a facut pentru voi, pentru tine a ramas un nimic.dar tie ti-a pasat…candva. Acum ii e mult prea greu sa te caute si sa nu te mai gaseasca..Insa vreau sa te intreb ceva, draga Andrei:crezi ca ei ii mai pasa de ceva daca nu mai are in ce sa spere?de ce toata lumea ceea ce iubeste, neglijeaza?dc vrem sa ne spalam de pacate daca tot ne murdarim?raspunde-ti singur..ea nu mai vrea raspunsurile tale goale..]
Singurul lucru care i-a mai ramas este sa lipeasca drumul taiat singura…singura cum a luptat si pana acum o luna, chiar daca visa in acel”noi” care-I bucura inima.
Sunt trupuri ce s-acum putrezesc sub soare,
In umbrele valurilor ce in tine, copila, tot trezesc,
Urmele vechi ale cuvintelor sale
Si inca speri sa-ti spuna din nou –pui, te doresc-.
Inveti sa iubesti, omorand iubirea
Si inca spui ca –te iubesc- te doare?
Chiar daca pana ieri acel “ceva”
Amandoi ii simteati prezenta
Pana si intr-o petala de floare?
Dar unde-I chipul tau zambind,
Unde-s saruturile sub soare?
…
ea:
Si poti sa cauti intre valuri reci,
Vazandu-le cum alene se sparg la tarm,
Insa iubirea mea ramane pura-n scoici
Si-am sa te uit cum m-ai uitat si tu.
Chiar daca te mai simt ca un venin in sange
Si vad o alta ora fixa a ceasului ce inca plange..


Ea chiar crede in semne. In nepasare, sprijinind scoartsa tare a unui copac in apropierea Jazz’ului, radicand capul a zarit o multitudine de pasari indreptandu-se spre locurile fericite, calduroase si incantatoare..lasand in urma tristetea, nostalgia, frigul si odata cu ele ura.uneori…singura ce-ti incalzeste trupul lasat sa pluteasca deasupra fumului unor tigari ajunse la filtru..

Si te va stinge, tigare moarta in palma ce odata a atins-o el..
[ramane sa intelegi tu iris-mare pentru noi]