10.10.2008

Alexandre si Iselin[part 1]

Totu’ incepe cu-n nu stiu cum sa va explic. Doi adolescenti, cum se spune, fericiti c-o floare-n buzunar, s-au cunoscut pe net. Imda, suna absurd si fara rost, dar, treptat, cunoscandu-se cu adevarat au realizat ca probabil ceea ce traiau ei era cea mai intensa iubire …defapt..singura. Se cunosteau chiar daca ei nu s-au mai intalnit. Timpul lor ajunsese sa se masoare in asteptari si-n amagiri, in iluzii desarte si sperante inutile, in care amandoi visau la ziua in care soarele va straluci pt ei, ziua in care vor putea spune ca sunt ei doi si restul lumii..

22.09.2008

Iselin: …stii..vreau pe cineva care pune 'noi' inainte de 'eu'. Alexandre..te vreau pe tine.

Alexandre: pui, stii ca n-are rost..ne despart atatia kilometrii..

Iselin: dar eu te..

Alexandre: nu.tu nimic.tu nu ma cunosti..daca ai sta cu mine o seara ti-ai da seama de multe.pacat ca seara asta n-o sa fie curand.

Iselin: de unde stii?poate va fi curand…

Alexandre:offff…asta-i adevarul, pui mic si bleg

Alexandre: eu ies…ai grija de tn..te iubesc.

Iselin: si eu te iubesc.uneori..defapt de cele mai multe ori cam prea mult.

Alexandre: taci..te rog.ma faci sa plang.am nevoie de tine..sa te strang in brate..

[si-a iesit..]

23.09.2009

S-a decis.Trezindu-se cum o facea zilnic sa se duca la liceu a spus”azi te vad.azi vom fi doar noi doi”.A fugit de acasa cu noaptea-n cap, dar a facut-o pentru ca-l iubea si inca il iubeste la fel ca la-nceput. Pe 24 era ziua lui, implinea 17ani…cel mai frumos cadou. De ar fi fost nevoita sa repete ceea ce-a facut ar face-o de n ori..Ajunsa in fata autogarii simtea ca i se pun numa’ piedici pt a nu ajunge, cand, apare un domn la vreo 40 de ani:

El:”domnisoara…unde mergeti?”

Ea:[cu ochii verzi ca smaraldul, inlacrimati, spuse cu o voce aproape sfarsita] ” targoviste”.

El: [uitandu-se la ea, a zambit]”urca-te copila.acolo te duc”

Ea:”numai o clipa, va rog…urc imediat”[timp in care l-a sunat..]

Ea:alexandre..vin in tgv.pleci de la ore si ne vedem…

El:am ore naspa si..

Ea: risca cum am riscat si eu.intr-o ora jumate pe platou..[si-i inchide brusc]

Ajunsa acolo, teama crestea. Fluturii din stomac erau mult mai multi, iar tremuratul din glas se aprofundase..cand, deodata aude:'Iseliiiin'si radicand capul il priveste lung. Era asa cum credea ca e..era totul pt ea. Il imbratiseaza cu toata dragostea.[de cand visa sa faca asta:-< …].Simtea ca si cand ar fi fost prima data cand vb cu el si totusi stia lucruri care nici el nu si le mai amintea. Au zambit in fata razelor soarelui ce le-a atins fatsa, s-au tinut de mana si au mancat vata pe bat alaturi de…o bere:”>

Fara sa-si dea seama era timpul sa plece. Cel mai greu moment.Despartirea…

Ajunsi in autogara din tgv, fetita, simtea cum incercarile ei de a nu plange nu mai aveau nici un rezultat…S-au asezat pe o banca si s-au privit intr-o tacere in care inimile lor se auzeau batand. El era singurul care stia ce sa spuna, chiar si atunci cand tacea.

Inocenta, purta medalionul ei norocos…

Ea:poti sa mi-l deschizi?..

El:poftim…

Ea:da-ti gluga jos!

El:dc?

[moment in care si-a dat-o..]

Inainte de a-i pune lantsicul, l-a sarutat. Asa va purta mereu sarutul ei cu el…

Ea:uhhh..t strang d gat.[buzele lor inevitabil apropiinduse]

El: eeeh:">

Arata ca un copil entuziasmat cand primeste o acadea..ochii mari si negrii ii straluceau, iar razele soarelui se reflectau in ei.

[vorbeau…iar buzele lor se atingeau]

Ea:ai grija de el..

El:te iubesc.

Ea:nu vreau sa plec..

El:iti promit ca voi veni si eu la tine..nu stiu cand dar voi veni.in plus am venit in ploiesti dar nu mi-ai raspuns la telefon…chiar vroiam sa ne vedem..

Ea:[intristata si cu vocea tremuranda]stiu si-mi pare rau..

Ascultau Balada pentru o minune-vank..momente unice ce n-ar fi vrut sa se termine, insa conducatorul a pornit motorul. Semn ca trebuia sa urce.s-au imbratisat si s-au sarutat…sarut care ingerasul inocent din trupul adolescentei il va purta pururea pe buze..

El:ai grija, te rog…vorbim..

Ea:da…:-<[si se urca in microbuz dand frau liber lacrimilor ce de mult o chinuiau…]

[Va urma…]


Niciun comentariu: