De ce tac pietrele?
Inainte de toate sper sa intelegi ceva din ceea ce am scris.daca ai inteles e mai mult ca suficient.
Uneori ai vrea sa-ti vorbeasca? De ce? Ce-ti transmite tacerea lor? Durere sau suferinta? Tacere sau mister? Crede-ma, ele stiu ce sa-ti transmita chiar daca se afla intr-o tacere imbietoare. Tacerea lor e dureroasa, rozand sufletele si macinand amintirile, iluziile, trairile si spulberandu-ti visele copilariei in care toti adolescentii ne scaldam.
Te-ai gandit vreodata ca ele-ti pot deschide portile unor mistere indepartate de aproape nimeni cunoscute, dar cautand raspunsurile te indepartezi de adevar, insa ele, pietrele, te imping in fata adevarului, tu neputand sa schitezi nici o miscare, nici un zambet fals, tu…neputand sa fugi. Am zis sa fugi pentru ca si tu, la fel ca noi toti ai momentele tale de slabiciune si aflandu-te in fata unui adevar incerci sa eschivezi si sa ocolesti lovirea frontala cu realitatea cruda si nemiloasa a vietii.
Eu cred ca ani la rand, aceste pietre cu care am trait noi toti, au adunat trairile, sentimentele si rugile noastre, impietrindu-le definitiv dar inconjurandu-le in permanentsa de strigate chiar daca tacerea lor absoluta te innebunea.
Te-ai gandit ca piatra in care ieri ai dat cu piciorul este piatra care a fost spalata de lacrimile unui copil?
Apreciaza fiecare traire, gandeste, apoi actioneaza. Aceasta-I minunata cale a fericirii dar nu uita, nu uita sa fi copil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu