El:plec..
Ea:nu-ti pot spune adio, chiar daca nu se stie daca ne vom mai revedea
El:te superi..
Ea:nu ma supar.inteleg situatia..e trecut de miezul noptii si..
El:zi-mi ca te superi ca sa mai stau macar 10minute.
Ea:fa ce simti.
El:dar…opreste-ma!la dracu!..
Ea:nu pot.n-am nici un drept..
El:cum poti spune asta?pfff…si cu ce tarie sustineai ca ma iubesti..
Ea:sunt sentimente mai presus de cuvinte, deaceea te las sa pleci.daca te vei intoarce inseamna ca tu esti destinul meu si daca nu..nu uita c-ai luat o parte din mine.
El:nu-mi vine sa cred..m-ai dezamagit..
Ea:trebuie sa pleci.de m-ai fi cunoscut suficient ai fi stiut ca nu mi-au placut niciodata despartirile..garile..[scursandui-se o lacrima]
El:[plecand..] lacrima ta..VA RAMANE sare peste rana mea..
07.07.2009
Nimic
Cred ca viata mea luase o intorsatura ciudata, dat fiind faptul ca eram urmarita in permanenta de nimic. Zidurile erau mazgalite cu nimic, praful ratacea pe strazi, sunete-mi vibrau adesea-n minte ca niste strigate intr-o camera goala si toate acestea erau datorate nimicitatii sentimentelor ce-mi ardeau sufletul facandu-l scrum…E suficienta o suflare sau o adiere a vantului, pentru ca acesta sa se raspandeasca, si-n locul in care a ars sa ramana vesnicul nimic chinuitor.
Am ajuns intr-un final acasa, cu toate ca drumul spre aceasta mi s-a parut mult mai lung..Sictirul..nevoia de relaxare..nepasarea si dorinta pentru citit m-au facut sa aleg la voia intamplarii o carte din biblioteca invechita a casei in care locuieste bunica de un veac…Am pus-o pe noptiera ducandu-ma dupa o cana de ceai…aragazul bunicii merge f greu…lucru care m-a determinat s las apa la fiert aproximativ jumatate de ora, timp in care imi incepeam noua descoperire in domeniu cititului. Cartea se intitula”te rog..nu-mi pierde zambetul printre-ale tale maruntsisuri din buzunar”..primele cuvinte ce mi-au venit in cap au fost: “ce porcarie..”si am inceput fara a-mi da seama sa citesc..se pare ca traiam un cosmar..pana si acolo eram urmarita de nimic..primele fraze au fost”Am crezut ca nu mai exista nimic din puritatea noastra, ca noi, copiii, ne-am transformat fara sa vrem in niste oameni cu o maturitate ce nu ne-o doream, insa nu mi-a luat mai mult de cateva secunde pentru a realiza ca inca pastram copilul din noi in suflet. si acela va ramane acolo tot restul vietii..Chiar daca si acum mai crezi ca nu exista nimic in jurul tau ce te mai poate aduce in anii iluziilor, viselor, sperantelor, pana si un zambet e acolo petru a-ti reaminti ca ai fost si vei ramane un copil. Nimicitatea iubirii unui copil se dezvolta in anii adolescentei..insa in acea nimictate se afla puterea, speranta si increderea si acest nimic este defapt tot ceea ce-ti doresti..”..si uite asa acest nimic imi va perturba totdeauna linistea..n-are rost sa-mi fac acum procese de constiinta..mai bine hai sa bem un ceai!
Am ajuns intr-un final acasa, cu toate ca drumul spre aceasta mi s-a parut mult mai lung..Sictirul..nevoia de relaxare..nepasarea si dorinta pentru citit m-au facut sa aleg la voia intamplarii o carte din biblioteca invechita a casei in care locuieste bunica de un veac…Am pus-o pe noptiera ducandu-ma dupa o cana de ceai…aragazul bunicii merge f greu…lucru care m-a determinat s las apa la fiert aproximativ jumatate de ora, timp in care imi incepeam noua descoperire in domeniu cititului. Cartea se intitula”te rog..nu-mi pierde zambetul printre-ale tale maruntsisuri din buzunar”..primele cuvinte ce mi-au venit in cap au fost: “ce porcarie..”si am inceput fara a-mi da seama sa citesc..se pare ca traiam un cosmar..pana si acolo eram urmarita de nimic..primele fraze au fost”Am crezut ca nu mai exista nimic din puritatea noastra, ca noi, copiii, ne-am transformat fara sa vrem in niste oameni cu o maturitate ce nu ne-o doream, insa nu mi-a luat mai mult de cateva secunde pentru a realiza ca inca pastram copilul din noi in suflet. si acela va ramane acolo tot restul vietii..Chiar daca si acum mai crezi ca nu exista nimic in jurul tau ce te mai poate aduce in anii iluziilor, viselor, sperantelor, pana si un zambet e acolo petru a-ti reaminti ca ai fost si vei ramane un copil. Nimicitatea iubirii unui copil se dezvolta in anii adolescentei..insa in acea nimictate se afla puterea, speranta si increderea si acest nimic este defapt tot ceea ce-ti doresti..”..si uite asa acest nimic imi va perturba totdeauna linistea..n-are rost sa-mi fac acum procese de constiinta..mai bine hai sa bem un ceai!
De ce tac pietrele?
De ce tac pietrele?
Inainte de toate sper sa intelegi ceva din ceea ce am scris.daca ai inteles e mai mult ca suficient.
Uneori ai vrea sa-ti vorbeasca? De ce? Ce-ti transmite tacerea lor? Durere sau suferinta? Tacere sau mister? Crede-ma, ele stiu ce sa-ti transmita chiar daca se afla intr-o tacere imbietoare. Tacerea lor e dureroasa, rozand sufletele si macinand amintirile, iluziile, trairile si spulberandu-ti visele copilariei in care toti adolescentii ne scaldam.
Te-ai gandit vreodata ca ele-ti pot deschide portile unor mistere indepartate de aproape nimeni cunoscute, dar cautand raspunsurile te indepartezi de adevar, insa ele, pietrele, te imping in fata adevarului, tu neputand sa schitezi nici o miscare, nici un zambet fals, tu…neputand sa fugi. Am zis sa fugi pentru ca si tu, la fel ca noi toti ai momentele tale de slabiciune si aflandu-te in fata unui adevar incerci sa eschivezi si sa ocolesti lovirea frontala cu realitatea cruda si nemiloasa a vietii.
Eu cred ca ani la rand, aceste pietre cu care am trait noi toti, au adunat trairile, sentimentele si rugile noastre, impietrindu-le definitiv dar inconjurandu-le in permanentsa de strigate chiar daca tacerea lor absoluta te innebunea.
Te-ai gandit ca piatra in care ieri ai dat cu piciorul este piatra care a fost spalata de lacrimile unui copil?
Apreciaza fiecare traire, gandeste, apoi actioneaza. Aceasta-I minunata cale a fericirii dar nu uita, nu uita sa fi copil.
Inainte de toate sper sa intelegi ceva din ceea ce am scris.daca ai inteles e mai mult ca suficient.
Uneori ai vrea sa-ti vorbeasca? De ce? Ce-ti transmite tacerea lor? Durere sau suferinta? Tacere sau mister? Crede-ma, ele stiu ce sa-ti transmita chiar daca se afla intr-o tacere imbietoare. Tacerea lor e dureroasa, rozand sufletele si macinand amintirile, iluziile, trairile si spulberandu-ti visele copilariei in care toti adolescentii ne scaldam.
Te-ai gandit vreodata ca ele-ti pot deschide portile unor mistere indepartate de aproape nimeni cunoscute, dar cautand raspunsurile te indepartezi de adevar, insa ele, pietrele, te imping in fata adevarului, tu neputand sa schitezi nici o miscare, nici un zambet fals, tu…neputand sa fugi. Am zis sa fugi pentru ca si tu, la fel ca noi toti ai momentele tale de slabiciune si aflandu-te in fata unui adevar incerci sa eschivezi si sa ocolesti lovirea frontala cu realitatea cruda si nemiloasa a vietii.
Eu cred ca ani la rand, aceste pietre cu care am trait noi toti, au adunat trairile, sentimentele si rugile noastre, impietrindu-le definitiv dar inconjurandu-le in permanentsa de strigate chiar daca tacerea lor absoluta te innebunea.
Te-ai gandit ca piatra in care ieri ai dat cu piciorul este piatra care a fost spalata de lacrimile unui copil?
Apreciaza fiecare traire, gandeste, apoi actioneaza. Aceasta-I minunata cale a fericirii dar nu uita, nu uita sa fi copil.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
